A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farîmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a înghetat.
Încremenit e vîntul cel racoros
Fara harnicele tale mîini.
Cautîndu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarîni.
Ca un pom doborît
Însusi graiul
Parca se aude cazînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!
Grigore Vieru - A cazut cerul din ochii tai
Ah, tot mai linistit mi-e verbul
Si dragostea si-a mea viata.
Ca floarea pomului pe apa
Îmi curge somnul lin pe fata.
Arata-mi-se-n vis un cîntec,
Îl cînt cum cînta numai dorul:
„Ia-mi lacrima, dar ochii lasa-mi,
Ia apa, dar sa-mi lasi izvorul“.
„Esti trist, te pregatesti de iarna?“
Iubita parca ma întreaba,
Iar eu, senin, raspundu-i parca:
„Ma pregatesc de flori si iarba“.
Grigore Vieru-Minunatul poet al Basarabiei