Legendarul Dragobete era o divinitate din mitologia tracica, asimilat cu Eros (in mitologia greaca) sau Cupidon (zeul dragostei in mitologia romana). Etimologic, numele provine de la doua cuvinte slave vechi: ,,dragu" (care inseamna drag) si ,,biti" (insemnand a fi). ,,Dragubiti" insemna deci ,,a fi drag". In timp, numele slav a suferit transformari, astfel ca, in perioada Evului Mediu, ,,Dragubiti" era sinonim cu ,,Vobretenia", ,,Rogobete" sau ,,Bragovete" – nume foarte asemanator denumirii pe care o stim astazi cu totii, Dragobete.
In calendarul crestin-ortodox, Dragobetele se sarbatoreste pe 24 februarie, de ,,Intaia si a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezatorul".
Fiul Babei Dochia, Dragobete este cunoscut ca fiind naşul cosmic al pasarilor si al animalelor, de ziua lui, pasarile isi gasesc perechea si isi fac impreuna cuiburi noi. De aici a fost imprumutata si ideea logodnei intre doi tineri indragostiti chiar in ziua de Dragobete.
Asemeni fapturilor necuvantatoare (care erau considerate mesagerele zeilor), obiceiul de a-ti gasi perechea si de a te logodi in aceasta zi a fost preluat si in randul oamenilor. In folclorul romanesc, baietii urmareau fetele pe care le indrageau si le sarutau in vazul lumii de Dragobete – de unde si expresia ,,Dragobetele saruta fetele". Dogmele satului traditional romanesc nu acceptau sub nicio forma astfel de practici intr-o zi obisnuita, exceptia de la regula reprezentand-o doar aceasta zi.
Tot din folclorul romanesc aflam ca Dragobetele a fost transformat de Maica Domnului in Navalnic, o buruiana de leac folosita in trecut pentru vrajile de dragoste. Exista mai multe legende care relateaza cum s-ar fi intamplat asta, iar una dintre ele spune ca Dragobetele ar fi incercat sa o faca pe Maica Domnului sa se indragosteasca de el; nu a reusit, iar ea l-a transformat in Navalnic.
O alta legenda spune ca Dragobete, un tanar cu parul negru ca abanosul si ochii verzi ca iarba muntelui, reusea sa trezeasca iubirea in inima tinerelor fete doar cantand din fluier. I-a invatat pe oameni sa iubeasca timp de sute de ani, iar atunci cand si-a indeplinit sorocul, Maica Domnului l-a transformat in Navalnic, planta care renaste in fiecare primavara.
Indiferent de legenda din spatele acestei plante, Navalnicul a ajuns sa fie purtat si astazi la sanul tinerelor fete, impaturit in pungute de matase; obiceiul spune ca, astfel, tinerele fete reusesc sa ,,farmece" flacaii si sa se indragosteasca de ele.