Într-o zi sulfetul, cautând să-şi găsească jumatatea, cautând iubirea a ajuns la poarta unui oraş. Din afara porţilor oraşului, acesta nu părea prea grozav sau bogat. Din afară... Dar, vai ce îi treceai porţile erai "izbit" de zambetele şi bunăvoinţa celor dinăuntru. Erau nişte oameni obişnuiţi , simpli şi nu posedau nici un fel de avuţie. Sufletul simţi că se întoarse acasă, chiar dacă nu vazuse nicicând acest oraş. Peste tot era întrebat , cu un zâmbet ,dacă poate fi ajutat, dacă îi este sete sau foame. Aşa află sufletul nostru că se află in oraşul împlinirilor. Sufletul se opri la un han unde se ospată pe săturate. Cănd vru să plătească, hangiul îi spuse că nu are nimic de plată şi îl rugă să primească totul cu bucurie. Parcă nu îi venea să creadă. Atunci ii spuse hangiului rostul călătoriei sale. Hangiul ascultă cu bucurie dorinta Sufletului, zânbind şăgalnic. Fata mea este Iubirea .Ştiu că o cauţi demult şi o doreşti. Ea este prelungirea firească a tuturor chemărilor tale. Dacă vei şti să primeşti, ve-ţi avea o viaţă împlinită, dar dacă nu, întoarce-te de unde ai venit. Odată ce vei ieşi pe poarta oraşului, acesta va deveni invizibil pentru tine şi nu-l vei mai putea găsi niciodată. Iubirea coborâ din odaia ei, hanul se umplu de lumină şi Sufletului îi înflori o lacrimă de fericire,in colţul ochiului. Simţea că pluteşte într-o altă lume. Încă nu-i venea a crede, se sperie la gândul că visează. Totul era prea frumos să fie adevărat ! -Dacă visez, îşi spunea el
-Dacă......
Mai bine ies din oraş, fericirea mă copleşeşte, eu nu am fost învăţat cu atâta fericire.
Nu pot face faţă !
Şi ieşi.....
Morala :
Învaţă să primeşti tot ceea ce-ti doreşti.
Eşti un suflet minunat, chiar dacă ai uitat asta, meriţi tot ceea ce-ţi doreşti.
Alungă teama, îndoielile, nesiguranţa şi permite-ţi sa fi fericit.
Prinde fericirea cu ambele mâini atunci când o întâlneşti, alta ocazie s-ar putea să nu mai ai.
