florincr

Am așa de multi amici...
Sunt mulți cei ce intră-aici
Și versurile îmi citesc...
Mulți dintre-ei mă-îndrăgesc...
Dar, ca orice om de rând...
Să nu vă treacă prin gând
Că n-aș avea și ...dușmani
Și cu bani...și fără bani...
Așa e viata făcută
Să întâlnești lume multă...
Să rămâi cum te-ai născut...
Sau ...doar cu unul și-atât...
Ai copiii...dar cresc...se duc...
Și rămai tot singur cuc,
Sau doar cu iubirea ta...
Așa-i de-obicei viața...
În micul meu Univers
Cum știți toți...eu și-al meu vers
Nicicând singuri nu vom fi
Atât timp cât voi trăi.
Dar ... n-aș vrea să vă rețin ...
Prea mult...deci am să revin
De fapt la ce-am vrut să spun...
Prietenului cel bun,
Sau celui ce... mă "citește"
Și zâmbind doar bănuiește
De fapt de ce-am plâns atât...
Poate mulți n-ați priceput
Care-a fost motivul meu
Aseară...doar Dumnezeu
Mă mai poate ajuta...
Ieri am plâns...căci cartea mea
De trei luni sponsori așteaptă
Știu că viaţa nu e dreaptă...
De multe ori ...știu prea bine...
Dar nu toți gândesc ca mine...
Și nici nu vreau să o facă...
Asta-i viaţa...nu-i o joacă...
Pentru unii mai ușoară,
Pentru alții mai amară...
Deci motivul asta e....
Nu am plâns din dragoste,
Cum... dușmanii au sperat,
Ne iubim cu-adevărat.
Chiar n-am de ce să vă mint
Asta scriu și asta simt.