gand de primavara
Atunci cand iubirea doare
Vezi de ce e singură? Are pretenții, de-aia!
Nu, nu despre cele ca ele.
Despre cele ca noi.
Le auzi formulând întrebări cu grămada, la care tot ele se grăbesc să răspundă acru și apăsat.
„E frumoasă și singură? E nebună…”
„E mereu aranjată? Are „vrunu” cu bani.”
„Are rujul prea roșu, tocurile prea înalte, decolteul prea adânc, este prea slabă și Doamne, ce pretențioasă este.”
„Ce, Ea știe să facă o ciorbă?”
„Știe să calce sau să spele?”
„Ei oare îi miroase vreodată părul a prăjeli sau îi rămâne vreodată aluat de prăjituri pe sub unghii? „
„Pun pariu că Ea nu a fost înșelată niciodată.”
„Ea nu plânge.”
„Primește zeci de mesaje zilnic, flori la ușă, la birou.”
„Pe Ea bărbații o vor …oricum, oricât, oriunde.”
…
Opriți-vă, doamnelor!!!
Dacă e frumoasă și singură, nu e nebună.
Preferă însă să fie singură decât prost însoțită.
Și da, are și ea – inimă…
Și poate e îndrăgostită, poate suferă, poate nu e fericită că adoarme singură în timp ce tu, cea care o judeci, adormi în brațele bărbatului pe care l-ai ales.
Și, deși nu recunoști, nu îți mai place nimic la el, nici cum sforăie, nici cum mănâncă, nici că bea două beri zilnic și nici că a făcut burtă.
Nu te mai iubești din cauza lui.
Te uiți în oglindă și te întrebi când ai fost ultima oară la coafor și când ai avut unghiile îngrijite.
Când te-a invitat undeva ca să poți purta rochia aia cu spatele gol pe care ai luat-o de la reduceri și nu ai purtat-o niciodată.
Vezi de ce Ea e singură?
Are pretenții, d-aia.
Se iubește mai mult… atât.
Poți să înveți asta și tu.
E mereu aranjată?
Învață-ți bărbatul că o cremă bună costă o mică avere, dar că îți este indispensabilă.
Învață-l că dacă vrea să miroși bine trebuie să treacă o dată la două luni pe la mall și să își lase acolo jumătate de salariu pentru un parfum pe care să ți-l aducă împachetat frumos.
Spune-i că nu toți pantofii ți se potrivesc cu toate rochiile și că ai blugii ăștia de când v-ați căsătorit (au trecut doar trei ani și el a reușit să facă burtă, gândești tu nervoasă foc).
Arată-i că și el poate să îți gătească, în timp ce tu stai în cada plină cu spumă ascultând melodiile tinereței tale care încă e după colț și care te urăște că te-ai transformat într-o „tanti”.
Fii frumoasă pentru tine!!!
O să începi să iubești oglinda.
Tu tot poți fi ca Ea!!!
După tine se pot întoarce la fel bărbații pe stradă ca să te admire.
La naiba cu mirosul de prăjeli.
Învață-l să mănânce avocado și rucola.
Fii pretențioasă!!!
El o să înceapă să te vadă cu alți ochi (și poate începe să facă sport ca să scape de burta aia pe care tu o urăști).
Ah …și da… nu îți face idei greșite.
Ea, aia faină de pe stradă, știe să calce și să spele.
Știe să gătească și să plângă.
Da, chiar și ea a fost înșelată.
Numai ca nu a uitat că în ea trăiește o femeie.
O femeie care are drepturi.
O femeie care știe cât de importante sunt o cremă și un parfum bun.
O femeie care are nevoie de vizite la salon în fiecare săptămână.
O femeie care știe că o singură pereche de pantofi nu se poate asorta cu succes la toate hainele din garderobă.
O femeie pentru care este important ca bărbatul ei să o scoată la cine romantice în locuri speciale.
O femeie care o să își aleagă un bărbat care să înțeleagă toate astea.
Și da… pe ea bărbații o vor …oricum, oriunde, oricand.
Numai că ea va fi cea care poate face alegerea.
Unii o să îi înțeleagă nevoile și o să învețe să mănânce verdeață în loc de prăjeli.
Alții o să renunțe și o să investescă în continuare banii lor în cele două beri zilnice.
…
Nu sunt materialistă, doar mă iubesc mai mult.
Și nu o să accept lângă mine niciodată un bărbat care mă va face să ajung să urăsc oglinda .
Na, că am zis-o.
Rânduri către fiul meu
Nu te teme, lasă-l să plece!
Ne este teamă să ne expunem sufletul în piaţă, la tarabă, considerând că suntem mult prea vulnerabili. Ne dorim în schimb trupuri perfecte, îmbrăcate într-o peliculă fină, de porţelan, şi aşteptăm ca altcineva din exterior să bată pentru a se auzi clinchetul din interior.
Cândva, sunetul acesta se auzea şi era cel mai fermecător dintre toate. Asta până când ne-am transformat într-o jucărie cu un defect major ce ar putea ajunge în nişte mâini nu prea dibace.
E mai important exteriorul decât ceea ce se ascunde în interior doar pentru că se vede sau pentru că sunt prea puţini aceia care vor într-adevăr să te cunoască? Nu ajungi oare să te simţi astfel precum un exemplar frumos expus într-o vitrină ce-şi caută cumpărător? Punem toate aceste eforturi de cosmetizare pe seama respectului faţă de propria persoană, găsindu-ne astfel o scuză pentru consumator.
Indiferent cât de mult ţi-ai retuşa exteriorul, există o poartă de comunicare care îţi poate arăta în orice moment cât de curat sau de murdar îţi este interiorul. Niciun om nu poate fi frumos, dacă ochii lui nu reflecta asta.
Aşadar nu căutaţi să vă retuşaţi fizicul la infinit, ci mai bine luaţi-vă sufletul în mâini şi întrebaţi-l ce mai face. Dacă nu-l veţi putea vedea, înseamnă că nici alţii nu au ce vedea la voi. Şi nu e din cauza faptului că v-aţi fi pierdut temporar vederea, ci doar pentru că, în goana după şlefuirea exterioară, aţi uitat să vă îngrijiţi exact sufletul. Atâta timp cât avem ochi şi posibilitatea de a împărţi priviri toţi putem fi frumoşi.
Să nu mă uiţi
Chiar dacă va veni o zi
Când pentru tine eu voi fi
O amintire de-altădată.
Să-ţi aminteşti când noi dansam
Pe-aripi de vis plutind uşor
Întocmai ca un nor în zbor
Şi-n braţe eu te cuprindeam.
De clipele când te priveam
Cu-atâta drag în prag de seară
Şi când pentru a câta oară
Să te sărut nu îndrăzneam.
Când vântul prin păr îţi trecea
Ca un sărut , o mângâiere,
Şi-n jurul nostru se lăsa
Uşor o clipă de tăcere.
Vor trece anii tot mai mulţi
C u m trece vântul printre ramuri
Iar dacă uitarea-mi bate în geam
Plângând...în gand repet..n-am să te uit
de Galoiu Marian