George Cosbuc - Noi Vrem Pământ!
Flamând si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si câine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legamânt
Sa-ti fim toti câini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamânt!
O coaja de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag si sfânt:
Nici mila n-ai, nici crezamânt!
Flamânzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfârsim de mila lor -
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pamânt!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceti lan, noi, boi în jug.
Si-n urma lacomului plug
Ies oase si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos
Din case goi, în ger si-n vânt,
Ne-ati scos si mortii din mormânt; -
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamânt!
Si-am vrea si noi, si noi sa stim
Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Ca nu-si vor bate-ai vostri joc
De noi, daca murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea sa plânga pe-un mormânt,
Ei n-or sti-n care sant zacem,
Caci nici pentr-un mormânt n-avem
Pamânt - si noi crestini suntem!
Si vrem pamânt!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Caci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet înca-n noi
Si parca l-ati uitat!
Ati pus cu totii juramânt
Sa n-avem drepturi si cuvânt;
Batai si chinuri, când tipam,
Obezi si lant când ne miscam,
Si plumb când istoviti strigam
Ca vrem pamânt!
Voi ce-aveti îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi stramosi si tati
Noi mame si surori si frati!
În laturi, venetici!
Pamântul nostru-i scump si sfânt,
Ca el ni-e leagan si mormânt;
Cu sânge cald l-am aparat,
Si câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat -
Noi vrem pamânt!
N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapâni luati din drum!
Sa nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Sa vrem noi sânge, nu pamânt!
Când nu vom mai putea rabda,
Când foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici în mormânt!
