A devenit o regulă să se predea lecţii de gramatică a limbii pe acest sait dedicat în principal divertismentului, ceea ce consider că nu-i rău dacă luăm în consideraţie violarea ei în văzul lumii şi la lumina zilei de către tot mai mulţi români! Dar nu doar folosirea incorectă a pluralului, a timpului, a articolului şi alte reguli gramaticale sunt încălcate (la capitolul gramatică gvz e campion!)…
Zi de zi aud fel şi fel de combinaţii lingvistice. Unele se vor şmechereşti, altele sunt asocieri fără noimă dar care au pătruns în vorbirea curentă a oricui, până şi într-a persoanelor cu înaltă pregătire.
Una dintre aceste asocieri e şi sintagma : “sticlă de plastic”.
După cum prea bine se ştie sticla nu este un obiect ci un material. Cine nu e convins de acest adevăr poate consulta şi singur Dex-ul, n-are rost s-o fac eu. În timp s-a strecurat în lexic expresia “sticlă” cu diminutivul de rigoare (sticluţă) ce denumea recipiente de capacităţi diferite folosite pentru îmbutelierea lichidelor. Alte recipiente pentru păstrarea altor substanţe sau alimente , fabricate tot din sticlă, ar mai fi :flaconul, borcanul, damigeana…denumiri specifice destinaţiilor lor. Din sticlă se mai confecţionează diverse şi nenumărate alte obiecte care nici pe departe nu au în componenţa denumirii lor cuvântul sticlă.
Avântul progresului tehnologic ne-a pricopsit cu PET-ul! Care de-a dreptul ne sufocă viaţa prin prezenţa sa nu numai în rafturile magazinelor şi dulapurile bucătăriilor proprii dar şi prin toate colţurile naturii. Acest faimos PET e fabricat din plastic, care deasemeni este un material şi nu un obiect.
Atunci cum poate cineva, oricine, vorbi de “sticlă de plastic” ?
Dacă pe recipiente (îndeosebi cele pentru băuturi alcoolice şi slab alcoolizate) se precizează “îmbuteliat în…” sau “îmbuteliat sub licenţa…” înseamnă ca acel recipient fabricat din sticlă se numeşte butelie!
Şi ca să vă scutesc de efort:
BUTÉLIE, butelii, s. f.( fr. bouteille, d. lat. butticula) 1. Vas de sticlă, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea și transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente.
Dacă limba română e o limbă latină, şi mai recent un nou Mesia ne-a procopsit francofonându-ne, nu ar fi corect să folosim în vorbirea curentă expresia “butelie de…” şi nu “sticlă de plastic” ? Materiale pe care nu ştiu să le fi combinat cineva până azi. Şi chiar să se fi ajuns la o asemenea performanţă mai mult ca sigur de precis că ar purta o cu totul altă denumire, substanţa rezultată nemaifiind nici una nici alta…
