cuiab

 
belépett: 2010.05.23
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Pontok12több
Következő szint: 
Szükséges pontok: 188
Legutóbbi játék

POEZII DESPRE PROSTIE

Odă Prostiei        Costel Zăgan

Proştilor s-aveţi noroc
o vecie jumătate
să bateţi pasul pe loc
şi să-naintaţi în spate

O vecie jumătate
o să-i fraieriţi pe toţi
cu mintea voastră în rate
asta de vardişti şi hoţi

O să-i fraieriţi pe toţi
cu înaintări pe loc
dacă vrei şi tu hai poţi
prost să fii de ai noroc

O vecie jumătate
ai s-admiri cerul din spate

"Cine seamănă vânt culege furtună"      Dumitru Delcă

"Cine seamănă vânt
Culege furtună".
Prostul cât e pe pământ
Cu proşti se adună.
Unul care este pierde vară
Bate-ntotdeauna câmpi.
Umblă haimana prin ţară
Ca să îşi găsească tâmpi.
Altul ce se crede struţ
Îşi bagă capul în baltă.
Sare şi din lac în puţ
Să vadă lumea cealaltă.
Cum vedem, a nimerit
Precum nuca în perete.
Aşa de bine a gândit 
Că acum nu-i mai e sete.

Se poate glumi?       Ion Luca Caragiale

Da şi nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proşti.
Se poate - cu literaţi şi artişti.
Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

Una din două   Efim Tarlapan

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

Prostia     Dinu Căpruciu

Prilej la unii de mândrie,
Deşi de alţii e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândreţea de prostie"
E-o mare-a ţării avuţie,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Şi fi-va iraţional,
Aşa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paşte apatia
Iar doliu-ar fi naţional
De ar muri subit, prostia.