cuiab

 
Afiliado: 23/05/2010
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Puntos12más
Próximo nivel: 
Puntos necesarios: 188
Último juego
Buraco Classic

Buraco Classic

Buraco Classic
6 años 100 días hace

CÂT ÎŢI TREBUIE PENTRU A FI FERICIT?



Azi e un om fericit !

Când a deschis ochii pe lume, primului bărbat văzut în casă i-a zis tată. Acel “tată”, însă, a dispărut repede din decor. Un decor destul de sărăcăcios dealtfel : o cămăruţă despărţită-n două de o pânză înflorată atârnată pe o sârmă întinsă de la un perete la altul. Într-o parte un şifonier în două canate ale cărui uşi scârţâiau lugubru ori de câte ori se deschideau, două paturi deşelate ale căror arcuri torturau oasele oricui s-ar fi aventurat să şi le odihnească-n ele, o noptieră de toaletă cu oglindă a cărei peliculă de argint desena hărţi necunoscute, o masă rotundă de pe care se exfolia furnirul şi trei scaune cu spătar pe care îţi trebuia mult curaj să te aşezi. Iar într-un colţ un godin. În cealaltă parte un dulap răpciugos cu veselă desperecheată, oale şi crătiţi cu emailul sărit, o chiuvetă de fontă, altă masă mai mică şi deşălată şi ea, două taburete  şi un Petromax pe care fierbea veşnica tocană de cartofi, iar din când în când şi câte o fasole cu ciolan afumat.

A venit şi toamna în care a mers la şcoală, în clasa-ntâi, şi odată cu ea şi un nou “tată”. Îi plăcea la şcoală, nu şi de noul tată. Nu se purta rău cu el, ba dimpotrivă, nu se purta deloc. Doar uneori îl împingea din calea lui. Fire ursuză, nu vorbea mult dar bea mult apoi se culca. În prima dimineaţă de primăvară cu soare cald s-a sculat, a plecat şi nu s-a mai întors.

S-a terminat anul şcolar, a luat premiul I cu coroniţă şi cărţi. Se simţea pentru prima oară fericitDrept cadou mama i-a adus alt “tată”. Un evreu fugit de la nevastă cu jucăriile de pluş ale fiului său. Pe acesta simţea că-l iubeşte. Îi dăruise primele jucării din viaţa lui. Pe deasupra se mai şi juca cu el. Dar cum nici o minune nu ţine mult…A venit evreica după el !!! A făcut un circ…Şi l-a lăsat fără tată. Dar şi fără jucării. S-a simţit nefericit. După evreu a mai urmat un miliţian tablagiu cam din bardă; nici el n-a prins rădăcini. Apoi un contabil la BJATM, care-i aprecia zelul pentru şcoală şi drept recompensă-l altoia cu sete din orice nimic. S-a dus curând şi el. Doar şcoala i-a mai rămas ca bucurie. Mama a primit de la întreprindere o locuinţă şi s-au mutat în casă nouă. Nouă cu totul. Cu economiile mamei de pân-atunci şi cu rate au luat mobile noi. Acum iar se simţea fericit. Iar de-atunci mama nu i-a mai adus vreun tată.

A terminat şcoala profesională, s-a angajat la PTTR-Tranzit. I-a căzut cu zdronc o fâşneaţă şi i-a dus-o mamei acasă, cu acte. Iarăşi se simţea fericit. Cam prea des ! I-a venit ordin de încorporare şi nu se terminase luna de miere ! Tare nefericit ! ”Lasă, mamă, du-te liniştit ; am eu grijă!...” După un an de armată, decesul mamei ! Iar nefericit ! După alte trei luni ordinul de evacuare ! Mama lui primise locuinţă de serviciu, nu prin contract cu ICRALul ! Şi mai nefericit ! Cu gheara îndoielii-n suflet şi-a cazat tânăra soţie,  pentru o lună-două, până la liberare, la un prieten, căsătorit, dar…eee ! S-a liberat din armată, şi-a reluat serviciul, au găsit o gazdă, se iubeau ca la-nceput…Era iarăşi fericit. Dar lucra în ture. Şi-ntr-o noapte, pe la trei (ca-n cântec), ros de-o îndoială, dă o fugă pân-acasă…Ce repede s-a spulberat fericirea ! odată cu amantul nevestei, care mai că l-a doborât trecând vijelios pe lângă el, cu hainele-n braţe, când a deschis uşa ! Un număr bun de ani nu i-a mai trebuit nevastă. Nici calea beţiei n-a luat. Singura lui băutură era berea, dar şi aia cu măsură. În schimb n-a pierdut nici un prilej de distracţie. La una dintre ele a cunoscut-o pe Aura. Au legat prietenie şi după ceva vreme s-au unit, Aura având apartament, dar şi două fiice căsătorite; una dintre ele nu slujea niciunde pretinzând că e bolnavă şi doi copii de crescut pe spezele şi-n casa mamei, soţul ei neprinzând purici pe undeva. O lună lucra, două ba. O situaţie în care nu ştia cum să se declare: fericit ori nefericit. Că,deşi nu mai plătea chirie tot nu putea economisi. Ca paharul să fie plin, Aura a suferit şi o operaţie de cancer uterin ! Goală pe dinăuntru, el deveni balast. Tocmai de-aceea, poate, de câte ori o-ntâlnea pe colega sa de la OPRM, ce locuia în blocul vecin şi care ieşea în lume cu soţul numai de braţ, exclama: ”O familie de vis !” Viaţa lui de familie devenea de la o zi la alta de nesuportat, un adevărat calvar. Iar nefericit. Şi după unsprezece ani redevenea burlac. Din nou la gazdă, tocmai prin Viile Noi. Păru-i albea la tâmple. De femei era lecuit. Casă n-avea. Primarul tâlhar din oraşul său acorda locuinţe sociale în “Orăşelul de Tablă”. A întocmit dosarul şi cu o şpagă dată când trebuia, cui trebuia a primit peste rând un aşa-zis apartament de două camere (al cărui dormitor n-are fereastră, bucătăria e totuna cu camera de zi, iar în baia fără cadă stai pe tron cu chiuveta-n braţe). Adică 24 m² total ! Dar e iarăşi fericit!

Acum doar se roagă bunului D-zeu să nu dea CNPRul faliment ori să fie vândută înainte de-a ieşi la pensie. Dacă ajunge şi la pensie poate muri fericit!