Mai câteva zile-n urmă, într-o noapte spre joi dimineaţa vine Vanghele…
-…’mi…dai voie la…baie?
Duhnea crunt a distilerie. Întâziai mai mult de cinci minute lângă el riscai să mori prin asfixie. În mână juca cheile maşinii. ”Oare de unde vine şi cum o fi condus pân-aici?”
-Înainte şi pe dreapta. La ora asta-i fără taxă…
Dă să plece. La baie. Iniţial a vrut să ridice piciorul drept dar stângul a fost mai rapid. Noroc cu peretele. Era aproape. Totuşi reuşeşte să ajungă-n baie. Culmea, să şi iasă!
-Băăă…urăsc badigarzii. De moarte!
-Urăşte-i, mă, da’ ce-ai cu ei?
-Nevastă-mea a fugit cu-n badigard!
-?!?
-De ce, mă? Are ăla ce am io?
-Mă, poate tocmai d-aia! N-oi fi având tu ce-are el!...Dar linişteşte-te, şi nevasta directorului de la Avicola a fugit cu-n tractorist!...Şi omu’ tace…
-Hai, mergi cu mine la “fetiţe”?
M-a umflat râsul. În halul în care era…
-Mă, Vanghele, păi cu ce să mergi, mă, la “fetiţe”?
-Am bani!!! Io n-am bani?!
-…Vanghele, la “fetiţe” îţi mai trebuie şi altceva! Altceva…