Ai transformat-o într-un joc de poker, mergând mereu la cacealma cu sufletul celuilalt. Ea nu era un bibelou pe care il lăsai într-un loc, uitând de strălucirea lui. Până si bibelourile mai trebuie șterse, din când in când, de praf. Ea era suflet. Pereche l-ai numit… la început. Mai târziu, ai desperecheat iubirea si te-ai retras ca un soldat rănit in fața morții. Cand singurul lucru rănit din tot acest tablou, era doar ego-ul tau. Ti l-ar fi ucis daca ar fi putut. Ar fi călcat pe el si l-ar fi aruncat la câini. L-ar fi strivit sub tălpile ce numărau acum pașii despărțirii.
Femeia se iubește mult. Continuu si fără întrerupere. Precum un circuit firesc. La voi s-a intrerupt. Atunci cand ai scurtcircuitat iubirea. Atunci cand ai încercat sa mergi pe ocolite. Crezând ca poti sa păcălești o inima ce bate lung si cu mult dor… pentru tine.
cu un obiect. Un obiect pe care il poti folosi cand vrei si cum vrei. Iar daca l-ai pierdut mai apoi, înseamnă ca nu ti-a trebuit asa de mult. Unele obiecte se strica. Le arunci sau le pierzi. Pe unele le poti recupera înapoi.
Dar unii oameni nu se mai intorc. Nici daca ai vrea!
Iar daca nu voiai ca ea sa plece, trebuia sa înveți cum s-o faci sa rămână. Căci s-ar putea acum sa nu se mai întoarcă.
Nici ea si nici iubirea ce-o purta in suflet …
De-abia acum ai înțeles ca dragostea nu e un joc de cărți. Nu mai aștepți o „mâna bună”. Singura mâna ce-o aștepți acum, e mana ei in mâna ta.
Sperând ca tot ce se întâmplă acum e doar un vis. Sau doar o glumă ….
