Martie
Otilia Cazimir
E-atata primavara-n noi, iubite!
Si-n toti fiorii care tremura-n natura,
Si-n zambetul ce-ti flutura pe gura
Se-mbratiseaza visurile noastre tainuite...
Ridica-ti ochii... in adanca stralucire
A-ncremenit o horhota de nor subtire
Si-acum isi mistuie-n albastru forma fina
Si nu ramane-n marea de lumina
Decat un punct ce-n aer se ridica –
Sagetatorul zbor de randunica.
In iarba cruda-si joaca umbrele subtiri
Mladite verzi si lungi de trandafiri.
Pluteste-n atmosfera linistita
Parfumul vag de floare nenflorita –
Ca liliecii isi ridica-n soare
Boboci marunti, ciorchine zambitoare,
Iar din corole albe si fragile
Se-nalta, greu, parfumul de zambile.
Mi-e sufletul imprastiat in toata firea…
Sub ochii umezi care-mi cauta privirea,
Se-mbata ca o floare pe tulpina
De roua, de parfum si de lumina.
Cu drag,pentru voi......